Rebeca Walter: „Aproape ca mi-a ordonat sa ma casatoresc cu el!”

11.05.2009

Pana nu demult o chema Busca. Rebeca Busca. Nu i-a placut defel cum suna si a vrut musai o schimbare... cu rezonanta. Si-a zis: Walter! Ziarele au scris ca sotul ei ar fi fost cel care a tinut mortis sa se numeasca altfel, pentru a-si putea spala cazierul si pentru a-si continua in liniste afacerile cu nasul Mitrea. Rebeca s-a crucit citind asta, dar si-a vazut in continuare de viata ei. O femeie care la 20 de ani canta pe scena alaturi de Cotabita si Madalina Manole, la 30 rupea concurenta ca business-woman, la aproape de 40 se apuca de televiziune.

„Rebeca, DA' DE CE N-AI FACE TU O EMISIUNE?"

rebeca walterQ Magazine: Rebeca Walter, la Antena 2 prezentati emisiunea... „Rebecca"?!
Rebeca Walter: Initial, mi-a fost rusine sa se numeasca asa. (n.r. - emisiunea)... pana la „reclama". Mi s-a parut prea mult. Sa nu creada lumea ca imi fac eu reclama nu stiu de care... Am spus asta directorilor cu care stabileam formatul. Ei au venit cu argumentul ca este o emisiune care ma reprezinta, ca a fost conceptia mea, ca am si un nume cu rezonanta... Apoi, emisiunea nu respecta o tematica anume ca sa ne fi putut lega de ceva pentru titlu. Fiecare editie cuprinde cam 4-5 rubrici, pe teme foarte diferite.

Q: Cum ati ajuns in televiziune?
R.W.: A fost pur si simplu pe negandite. Eu tocmai nascusem al doilea copil. Trecuse aproape un an in care am stat acasa. Nu m-am mai intors la firma la care lucram impreuna cu sotul meu. Nu am mai vrut! Am zis ca, din momentul acela, viata mea trebuie sa ia alta directie, obosisem pur si simplu. Voiam sa fac altceva, dar oricum ma gandeam la un business. Intamplarea a fost ca, stand acasa, sa fiu contactata de diferite emisiuni, in calitate de femeie de afaceri, sa-mi spun parerea pe diferite subiecte s.a.m.d. Si, ma rog, o data am refuzat, alte ori m-am dus. Cert e ca am aparut de cateva ori. La „Euforia" l-am cunoscut pe George Alecu, regizor de platou... Ne intalneam de fiecare data cand ma duceam la emisiuni. El era cel care intretinea toti invitatii, era un tip deosebit. Intr-o zi mi-a zis: „Rebeca, da' de ce nu ai face tu o emisiune, ca dai foarte bine? Vorbesti intr-un fel..." Am zis: „Sa stii ca ar fi o idee!", dar am luat-o in gluma. El o tinea insa una si buna: „Nu, nu, eu vorbesc foarte serios. De ce nu vii la un casting, ca uite chiar se organizeaza acum, o sa fie o emisiune noua la noi..." Atunci mi-a rasarit mie ideea...

LA 20 DE ANI CANTA ALATURI DE DOROBANTU SI MADALINA MANOLE

Q: Si v-ati dus la casting...
R.W.: Da... Doar ca ceea ce mi-au propus ei pe Euforia atunci nu se mula deloc pe profilul meu. Ar fi trebuit sa fiu un soi de psiholog pe probleme de cuplu. Era prea mult pentru mine, desi cred ca stiu destul de multe despre viata de cuplu, totusi nu pot sa-mi arog drepturile si cunostintele unui psiholog. Am zis ca „nu", dar, daca va fi sa fie altceva... Si a fost sa fie: „Case la inaltime", emisiune pe care am ajuns sa o fac dupa ce am dat o proba practica. Am fost in studio cu domnul Gadea si cu domnul Cristoiu, ni s-a propus o tema si am dezvoltat pe marginea ei - eu ca moderator... Au fost foarte incantati si mi-au oferit postul. Dupa ce am facut cateva editii „Case la inaltime", Mihai Gadea mi-a propus si un talk-show zilnic. „Zi de zi" s-a numit.

Q: Cum a fost pentru o femeie de afaceri sa se apuce la 40 de ani de televiziune?
R.W.: Pe la douazeci si ceva de ani am cantat pe diferite scene prin tara, folk si un gen de pop-folk, alaturi de multi interpreti de muzica usoara romaneasca: Gabriel Dorobantu, Marina Florea, Madalina Manole, Cotabita, Gheorghiu. Cantam cu vocea si la chitara. A fost o perioada foarte frumoasa din viata mea, dar stiam ca nu asta as fi dorit sa fac pana la sfarsitul vietii. Imi doream mai mult de la mine si stiam ca pot... Chiar mi s-au propus niste compozitii, trebuia sa ma duc la radio sa inregistrez. Imi doream insa mai mult si, ce sa mai vorbim, ca tatal meu nu concepea sa nu intru cat mai repede la facultate, sa las odata chitara aia si sa fac ceva serios. Poate ca datorita acelei perioade mi-a fost usor sa intru in televiziune. Sigur ca am avut si eu trac, emotii, dar si o usurinta care venea din interior.

BUSINESS-WOMAN A INCEPUT CA SECRETARA LA SINDICAT

rebeca walterQ: Inainte sa ajungeti om de televiziune, inainte sa ajungeti om de afaceri, cine era Rebeca Walter?
R.W.: Rebeca Walter era Rebeca Stoica si... sunt foarte multe de povestit. Eu sunt prahoveanca, am facut jumatate de liceu in Ploiesti, jumatate in Plopeni. Asa a fost sa fie! Dupa liceu am plecat la Bucuresti, dar n-am intrat din primul an la facultate, insa am luat un concurs de secretara si am fost foarte mandra de asta. Aveam 19 ani, au fost 25 de secretare pe un loc la Sindicatul Fabricii din Plopeni. Am lucrat acolo un an de zile, timp in care ma pregateam si pentru facultate. Sindicatul era afiliat pe vremea aceea la Cartel Alfa si, dupa un timp, m-au chemat cei de acolo, propunandu-mi un post de secretar de redactie la un ziar al sindicatului. M-am dus si am lucrat la ei o perioada, dupa care m-am angajat la CNSLR Fratia. Am continuat apoi cu o agentie de turism...
 
Q: Avocatura ati practicat-o vreodata? Stiu ca de fapt asta ati invatat...
R.W.: M-am folosit mult de cunostintele dobandite in facultate. Imediat ce am terminat studiile, am facut doi ani de stagiu ca sa pot deveni avocat definitiv in Baroul Bucuresti. Cand am terminat stagiul, aveam deja o mica afacere cu sotul meu. Asa ca el mi-a zis: „Hai sa nu mai lucrezi in slujba altora, hai sa lucrezi in slujba noastra!".

„COPIII AU SUFERIT ENORM"

Q: Cum l-ati cunoscut pe sotul dumneavoastra?
R.W.: E o poveste foarte simpatica... Eu lucram la agentia de turism a sindicatelor si eram si studenta in perioada aceea, eram chiar in ultimul an, trebuia sa imi dau licenta si imi doream sa lucrez in mediul privat, pentru ca eram nemultumita. Lucrasem la stat, am vazut cum era, am vazut ca erau tendinte comuniste clare si nu mai suportam, plus ca simteam ca ma plafonez ingrozitor. Voiam sa lucrez tot la o agentie de turism.

Sotul meu tocmai atunci deschisese o agentie de turism si avea nevoie de un asistent manager care sa il ajute si care sa fie pe deasupra si un vorbitor bun de italiana. Eu in liceu facusem italiana. M-am dus la interviu, am dat testul - era o traducatoare de italiana acolo, am vorbit cu ea, m-am intretinut, i-am spus tot istoricul meu in materie de profesie, au fost foarte incantati de mine, asta si pentru ca eu insami eram foarte entuziasmata de propunerea in sine si de jobul ala. Cred ca i-am fascinat! 

Asta a fost sentimentul meu si am plecat foarte increzatoare de acolo. Dupa trei-patru zile am primit un telefon - deja mi se risipisera sperantele - si mi s-a spus ca sunt chemata ca sa-mi incep serviciul. Asa ne-am cunoscut. Am lucrat impreuna cu sotul meu, i-am fost mana dreapta acolo si el a inceput sa aprecieze tot ceea ce reprezentam eu ca om... ne-am indragostit. Asa a inceput o poveste lunga de dragoste, cu foarte multe trairi, dar si cu foarte multe neajunsuri, influente din partea... dar nu cred ca e bine sa spun asta.

Ma rog, am avut si noi urcusuri si coborasuri in relatia noastra, dar pana la urma am reusit, am ramas impreuna si am construit foarte multe. Anul acesta facem 13 ani de casatorie. Ne stim de 14. Sotul meu m-a cerut de sotie asa... intr-un mod foarte vulcanic. El este oricum un om foarte vulcanic! stiam ca urmeaza sa ma ceara, dar modul in care a facut-o, siguranta... Aproape ca mi-a ordonat sa fac asta, adica asa trebuia sa se intample, si nu altfel... A fost o poveste de dragoste foarte frumoasa intre noi, ea mai exista si acuma, desi ne-am sacrificat foarte mult si relatia noastra, copiii au suferit enorm pentru ca n-am fost langa ei - mai cu seama fetita noastra cea mare, Isabela. Nu ne-am putut bucura de foarte multe clipe impreuna pentru ca au fost momente si ani intregi de sacrificii mari, mari de tot.

SPALARE DE PACATE SAU TRAVALIUL „DUSCA, PUSCA, BUSCA"?

Q: Ziarele au scris ca v-ati schimbat numele pentru ca sotul dumneavoastra sa-si curete cazierul de acuzatiile de inselaciune si camatarie...
R.W.
: Sotul meu nu a avut cazier niciodata! Ce s-a scris ne-a frapat si pe noi. I-am spus sa-i dea in judecata. Mi-a raspuns - si pe drept cuvant - ca numai la asta nu-i sta lui capul. Mi-a spus ca, oricum, o sa ajungem sa facem demonstratia lucrului astuia. Nu e nimic de ascuns si cine ar fi interesat ar putea cauta sa vada cum stau lucrurile cu adevarat. Apoi, e o prostie, cum sa-ti ascunzi numele cand practic CNP-ul ramane acelasi? Oamenii care nu sunt in cunostinta de cauza vorbesc aiurea. Ne-a ramas acelasi CNP, oricine poate sa verifice, imediat poate sa te identifice. Chiar daca ti-ai dori sa te ascunzi, nu ai cum.
 
Q: Totusi, de ce v-ati schimbat numele?
R.W.: Eu am fost cea care a insistat foarte mult. Nu mi-a placut niciodata numele de Busca. Pe sotul meu il chema Busca. I-am propus sa preluam numele meu: Stoica. El nu a fost de acord, probabil din orgoliu. Fiica mea intr-un fel i-a intarit convingerea ca ar trebui totusi sa ne schimbam numele cumva. La scoala i se spunea in fel si chip: Pusca, Dusca, Bucsa, numai Busca nu. Chiar si noua, de cate ori ieseam din tara, ni se incurca continuu numele, pe hartiile tipizate, pe formulare, era foarte greu de pronuntat pentru straini.
 
Q: Si de ce tocmai „Walter"?
R.W.: Pai, tot eu am ajuns la numele asta. Tocmai citeam o carte in care personajul principal era Walter nu-stiu-cum. Sotul meu imi spusese initial ca lui i-ar placea sa ne cheme Albeni. L-am intrebat: „De ce Albeni?". „Mi se pare mie ca e un nume cu rezonanta." „Nu are nicio rezonanta." Zic: „Uite aicea: Walter! Este cu foarte mare rezonanta." Si asa a ramas.
Rebeca DIN BIBLIE
 
Q: Nici prenumele dumneavoastra nu este foarte uzual!
R.W.: Bunicii din partea tatalui au fost adventisti si ei si-au dorit foarte mult sa ma cheme Rebeca, la fel ca in Biblie. Au complotat cu o matusa - o sora de-a tatalui meu, tot adventista - si au spus ca pe mine trebuie neaparat sa ma cheme Rebeca. Cu toate astea, mama mi-a spus toata copilaria Monica, pentru ca ea isi dorea sa ma numesc Monica. I-am respectat enorm pe bunicii mei. Ma luau in permanenta la biserica adventista cu ei. Ii apreciez in continuare foarte mult pe adventisti, pentru ca am trait in spiritul acela cat am fost copil si mi-au imprimat oarecum doctrina asta. Era fascinant cand mergeam la biserica cu bunica. Nu erau sfinti pe pereti, era totul zugravit in bej, in alb, in culori foarte deschise, iar pe peretele din capatul salii era pictat un soare, si pe el, deschisa o Biblie - o imagine care mi-a ramas intiparita pentru totdeauna. Am avut o copilarie foarte tihnita, linistita si pentru asta le multumesc si parintilor mei, pentru ca au avut grija sa nu ne lipseasca nimic. Bine, nici nu ne doream noi foarte multe atunci...
 
Q: Noi?
R.W.: Da, suntem trei frati: doua fete si un baiat. Eu am fost cea mai mica si cea mai rasfatata.

„N-AM AVUT TIMP SA NE GANDIM LA COPII"

Q: Si daca stau bine sa ma gandesc, si fiul dumneavoastra are un nume biblic: David!
R.W.: Mi-am dorit intotdeauna ca, atunci cand o sa am un baiat, asa sa il cheme. Imi doream de foarte multa vreme un baiat, dar n-am putut concretiza dorinta asta decat acum trei ani si jumatate. Noi, implicandu-ne atat de mult in business, n-am avut timp sa ne gandim la copii. Nu voiam sa stau acasa, sa pierd sansa de a-mi crea niste lucruri de care aveam noi nevoie, material vorbind.
 
Q: N-ati regretat niciodata ca v-ati sacrificat viata de familie pentru business?
R.W.: Nu! N-am regretat deloc decizia asta, mai ales ca la noi eforturile au fost rasplatite. Sigur ca am avut urcusuri si coborasuri. Am avut momente foarte grele, am si pierdut, dar ne-am ridicat asa, ca din cenusa. Din pacate, asta este Romania si de multe ori construiesti pe nisipuri miscatoare, nestiind ce-ti aduce ziua de maine. Sotul meu a fost un vizionar. A dezvoltat mai multe afaceri in paralel, pentru ca nu stia ce va merge in cativa ani in Romania si a zis ca trebuie sa faca efortul asta, macar sa ramana cu una si buna din alea cateva pe care le dezvoltase. Fapt care s-a si intamplat. Si o spun fara falsa modestie: noi am reusit sa schimbam fata firmelor de cleaning din Romania!
 
„SOTUL MEU E FOARTE BUN PRIETEN CU MIRON MITREA"

Q: Cu Miron Mitrea in ce relatii sunteti, pentru ca presa a dezvoltat mult si pe subiectul asta?
R.W.: Sotul meu a fost o perioada in PSD - eu as fi vrut sa vorbesc mai mult despre mine astazi, nu despre el, el stie mai bine cum s-au derulat lucrurile in perioada aceea, cand a fost in politica. Oricum, in prezent, este in afara politicii! Sotul meu e foarte bun prieten cu Miron si noi avem un grad de rudenie cu el, in sensul ca ne-a botezat fetita. Acum 13 ani a botezat-o pe Isabela. Atat. Mai departe nu s-a intamplat nimic.
 
Q: Peste 10 ani va vedeti business-women, om de televiziune sau si una, si alta?
R.W.: Cert este ca un business o sa am oricum. Partea cu televiziunea nu depinde numai de mine, depinde si de cerintele pietei. Daca publicul vrea mult circ, probabil ca eu n-o sa mai fiu compatibila cu ce se cere, dar, pana una-alta, eu zic ca mai exista oameni care vor si emisiuni de calitate. Niciodata nu tin cu dintii de ceva anume. N-am de ce! Pana una-alta, eu ma consider o femeie realizata si impacata cu mine pentru tot ceea ce am facut pana acum impreuna cu sotul meu.  (sursa:qmagazine)

REBECA WALTER

Data si locul nasterii:  11 februarie 1974, Galati

Trei calitati personale:
tenacitate;
exuberanta;
sinceritate.

Trei defecte personale:
increderea excesiva in oameni;
exigenta fata de mine insami si fata de ceilalti;
slabiciunea fata de problemele celor din jur.

Trei lucruri care va enerveaza / revolta in Romania:
parvenitismul si proasta educatie;
amatorismul in ceea ce priveste prestarea de servicii;
traficul si calitatea drumurilor.

Trei lucruri care va plac in Romania:
cativa prieteni adevarati;
spectacolele de teatru;
Valea Prahovei.

Primele trei decizii pe care le-ati lua ca presedinte al Romaniei:
as lupta pentru a face o imagine mai buna Romaniei pe plan extern;
as pastra tinerii in Romania;
as ridica standardele de calitate si siguranta ale vietii.

Daca s-ar putea, pe cine ati exila pentru totdeauna din Romania?
Pe Basescu si Vadim.

Daca ati infiinta o organizatie de caritate, cu ce s-ar ocupa ?
Cu grija fata de copiii defavorizati.

Persoana publica favorita
Aurora Liiceanu.

Ziaristul favorit:
Ion Cristoiu.

Emisiunea favorita:
Stirile Antenei 3. (sursa:antena2)

Comentarii

până acum sunt 1 comentarii

sa nascut in prahova la plopeni

Postat de ioana Wednesday, 27.11.2013 @ 14:38pm | #1

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]